2002-2005 Your Web Site Corporation. All rights reserved.
"Metoda paranoico-critica"
Dalí este entuziasmat de miscarea suprarealista, în care vede posibilitatea manifestarii imaginatiei sale exuberante unita cu o virtuozitate tehnica a desenului si culorii. Datorita comportamentului sau, în 1934 este exclus din grupul artistilor suprarealisti, ceea ce nu-l împiedica sa se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativa la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul sau stil ca "metoda paranoico-critica", pe care o defines,te drept "o metoda spontana a cunoasterii irationale care consta în interpretarea critica a reveriilor delirante". Astfel, imaginile pe care pictorul încearca sa le fixeze pe pânza deriva din agitat,ia tulbure a inconstientului (paranoia) si reusesc a capata forma numai datorita rationalizarii delirului (momentul critic).
Din aceasta metoda au rezultat imagini de o extraordinara fantezie pâna la stupefactie. Tehnica adoptata este aceea a picturii din Renastere, din care preia doar exactitatea desenului s,i cromatismul, nu însa masura echilibrului formal. În picturile sale prevaleaza efecte iluzioniste si o complexitate tematica care amintesc empfaza s,i exuberant,a barocului iberic. Dalí recurge la spatii largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinatie irationala a raporturilor si deformare a realitatii.